A TREBUIT SĂ-MI FOLOSESC TOATE CUNOŞTINŢELE MELE

Cele de dans

Am avut o prezentare foarte fierbinte...

De Kirby, nu vă gândiţi la prostii. Undeva în Bucureşti. Protagonistul principal fiind un băieţel de vreo trei anişori şi evident pe al doilea plan sistemul meu de curăţenie. Bine, este numărul unu în lume la vânzări, experinţă (doar o sută de ani) şi performanţă.

Păi să vă explic cam cum s-au petrecut lucrurile. Eu cu aparatul pe mijlocul covorului de Buhara. În acţiune. Băieţelul în faţă. Chicotind la fiecare a mea mişcare. Eu încercând să evit orice atingere care i-ar fi putut face rău. Evident, cu părinţii de faţă, asistând oarecum amuzaţi la marea încurcătură pe care o aveam. Nu se punea problema să adopt un ton mai grav către copil. Aş  fi ratat vânzarea..

Era absolut necesar să găsesc o soluţie care să tempereze energia debordantă a copilului, fără a deranja părinţii. Şi atunci mi-am adus aminte de ea. Cea care zadarnic a încercat să mă înveţe să dansez. Exasperată mi-a trimis un link. Pagina latino-time. Că cică acolo a învăţat ea să danseze atât de bine. Iar eu nu reuşesc să îmi deznod picioarele iar mâinile parcă stau degeaba. Ehe, asta m-a ambiţionat şi după ceva timp nu mai aveam două picioare stângi

Deci, văzând că părinţii nu fac nimic ca să îşi domolească odrasla, mi-am amintit brusc de lecţiile de dans. De salsa, de bachata. Orice ca să nu obosesc eu primul. Aşa că am pornit cel mai greu dans din viaţa mea. Nu de alta dar trebuia să manevrez şi aparatul iar în plus nu trebuia să ating copilul.

După vreun sfert de oră a capitulat. Cu micile gâfăieli inerente. Despre mine ce să mai spun. Până şi cravata era transpirată. Dar nu a durat mult. Noroc că am avut pauza necesară pentru a monta adaptorul de spălat covoare. Micul băieţel vine lângă mine, se aşează comod pe mijlocul covorului şi mă întreabă inocent:

- Nenea Radu, ce faci tu acum?

- Încerc să spăl covorul, dacă mă laşi, răspund eu.

- Cu ce îl speli, tot cu ăsta? Te rog vreau să îţi arăt ceva.

Resemnat, mă las condus de mână spre locul de jucării.

- Nenea Radu, uite! Un dinozaur rău şi un dinozaur bun. Aparatul tău seamănă cu dinozaurul cel bun.

Curioasă comparaţie, îmi spun în sinea mea. Mai ales că vorbeşte peltic şi îmi este frică să nu înţeleg ceva greşit. Încep să pun spuma activă pe covor. Copilul revine în mijlocul acţiunii şi începe să o strângă. Am prima reacţie a mamei care mă întreabă dacă spuma poate face rău copilului. Îi dau să citească de pe bidonul cu şampon. Dă mulţumită din cap. Pentru bucuria copilului sunt nevoit să folosesc o cantitate de două ori mai mare de şampon. Şi să dansez. Din nou. Cu aparatul meu de curăţenie. Dar am o mică recompensă. Copilul se bucură atât de mult de spumă încât mă face să zâmbesc. Şi nu odată. Chiar dacă arăt de parcă aş fi ieşit de sub o ploaie torenţială, fără umbrelă.

Răbdarea mea dă roade, am mai ajutat pe cineva să folosească un Kirby în casă. Probabil puştiul o să ştie să-l folosească cel mai bine!

Mi-au prins bine cursurile de la:

Sursă

Aşa trebuie tratat şi un Kirby!!!