O NOUĂ CRIZĂ AMENINŢĂ ROMÂNIA

Le-am îndurat pe toate ani, decade, secole şi chiar milenii de-a rândul. Este momentul să trecem şi peste asta.


Din ciclul întâmplări reale din viaţa unui dealer de Kirby .

Aşa din senin sună o doamnă, se recomandă şi spune că ar vrea să vadă un Kirby.
Bucuros că blogul meu chiar funcţionează, dau buzna cu aparatul în maşină şi punctual cum sunt, ajung cu cca. 20 de minute mai devreme.

Îmi deschide uşa şi puţin încurcată,  mă pofteşte în sufragerie să-mi pregătesc aparatul. Mă lasă singur cam 5 minute, după care se întoarce cu încă o doamnă, amândouă având un aer un pic amuzat.
Întreb dacă soţul va fi prezent şi primesc un răspuns ambiguu, de genul că nu există sau e plecat pe mare sau chiar nu are treabă cu nimic din ce înseamnă curăţenie.
Trec peste misterul feminin şi o rog să aducă aspiratorul pe care îl foloseşte.
Parcă era pregătit, un Ideal (l-am datat cu C14 prin anii '70) apare instant, fără perii (s-au pierdut/nu sunt folositoare) şi cu un furtun care-mi aduce aminte de mumiile egiptene (scuze, ei nu foloseau leucoplast).

Ajung cu prezentarea la saltea şi le spun câteva vorbe despre ce ar putea sa fie acolo.
Încrezător îmi pun aparatul la lucru şi cu un aer triumfător mă pregătesc să le arăt pe ce dorm ele in fiecare noapte.
Surpriză ! Nici măcar un acarian n-a vrut să-şi facă apariţia.
Nedumerit, îmi verific aparatul-toate la locul lor.
Întreb când s-a dormit ultima dată pe saltea şi răspunsul vine prompt-azi noapte.
Întreb cum curăţă salteaua şi-mi răspunde ceva de cearşaf ud cu bătătorul plus că face duş de trei ori pe zi ca să scape de pielea moartă şi de acarienii din saltea că aşa a văzut ea pe Discovery.
Îmi spun în gând că sigur foloseşte drept pijama un costum de neopren, lasă că vă arat eu la covor.
Plin de entuziasm, mă apuc de treabă şi scot trei fire amărâte de praf, probabil cele cazute de pe pantofii mei.
Încerc şi în hol, identic.
Probabil, consternarea se citea pe faţa mea deoarece gazda se lansează într-o tiradă despre cum stă ea în genunchi cu furtunul de la Ideal într-o mână şi cu peria în cealaltă zi de zi.
Pentru prima oară de când sunt dealer Kirby simt cum mă lasă genunchii şi rămân fără aer. Cer sfârşit un pahar de apa.
În jumătatea de clipă în care s-a deschis uşa de la bucătărie apuc să văd ceva. Am crezut că am o vedenie.
Am băut cu înghiţituri mici apa, m-am poziţionat strategic şi am mai cerut un pahar.
S-a deschis din nou uşa de la bucătărie şi în toată splendoarea sa a apărut un Sentria de la Kirby.
Încurcate, doamnele care de fapt sunt surori şi locuiesc in acelaşi bloc, mi-au explicat că de fapt au vrut să verifice dacă colegul meu nu le-a dat un aparat contrafăcut (în sensul că doreau sa vadă ce mai scot eu după ce au făcut curăţenie exemplară cu Kirby) şi doar faptul că am ajuns mai devreme le-a împiedicat să evacueze aparatul din casă.
Cu un zâmbet vinovat, mi-au oferit dulceaţă de cireşe amare si cafea.

Imagine preluata

Morala:
1) O criză de praf şi acarieni este o criză majoră, poate duce chiar la un infarct sau mai rău, să arunc un Kirby de la etajul 7 ! 
2) Toate crizele vin şi trec, important este sa nu ne panicăm.
3) Ce o să ne facem fără praf şi acarieni când or fi mai multe Kirby în România ? Clar o să trecem printr-o criză de praf, dar o să trecem cu fruntea sus şi peste ea !